Mai buni ca noi...

"Un lucru frumos nu este niciodata perfect", acesta este motto-ul meu. Nici planeta noastra nu este perfecta.... si tocmai imperfectiunea ii da viata si frumusete. Nu imi pot imagina cum ar arata o planeta rotunda si neteda, fara denivelari.... nu-mi pot imagina planeta fara munti si mare, fara oceane si campii, la fel cum nu-mi pot imagina ca s-ar putea escalada un munte perfect sau cum ar arata o plaja daca marea ar fi intr-un bazin perfect. Ca sa nu mai spun ca nu-mi pot imagina oamenii perfecti, atat fizic, cat si mental.... o lume in care toti oamenii ar fi indentici, fara nici un cusur, toate trasaturile sa fie perfecte si toate miscarile calculate, ca sa nu existe greseli... Ma intreb cum ne-am simti intr-o astfel de lume?!

Daca natura o admiram tocmai pentru imperfectiunea ei, nu acelasi lucru se intampla cand vorbim despre oameni, aici intervine ochiul critic al fiecaruia cu propriile lui aprecieri... unii sunt prea scunzi, altii prea inalti, unii sunt prea slabi, altii prea grasi sau li se gasesc alte imperfectiuni, care ii catalogheaza direct: "urati". Si asa cum fizicul ne face sa fim deosebiti unul de altul si inteligenta ne face deosebiti.... unii au inclinatii artistice, altii pentru stiintele exacte, altii pentru mestesuguri si in fine, unii filozofeaza fara sa stie exact nimic, dar se baga-n toate... nu au framantat in viata lor o paine, nu au construit o casa, dar pot aprecia "exact" cat valoreaza si casa si painea.... nu au creeat niciodata nimic, dar critica creeatorii, nu au compus niciodata nimic, dar critica compozitiile.... si niciodata nu cauta profunzimea lucrurilor, pentru ei nu conteaza la ce folosesc sau cui folosesc... conteaza ca au ce critica, daca compozitia are greseli, este proasta si daca nu are greseli, este foarte proasta, ca nici cel putin nu au ce critica, nu au cu ce sa iasa-n evidenta.

O stimata doamna, care pana in prezent nu avea ce sa vorbeasca cu mine, s-a trezit brusc sa-mi spuna ca in scrieriile mele de pe acest blog, a gasit doua greseli de ortografie (mi le-a si aratat)... Asa este! M-ai gresesc sau poate chiar fac prea multe greseli gramaticale... nici nu am de gand sa-mi gasesc vreo scuza pentru asta. Ideal ar fi sa nu mai fac greseli, mi-as dorii sa fiu perfecta in privinta asta.... la fel cum imi navalesc ideile in minte, as vrea sa le pot scrie repede si perfect. Recitesc de fiecare data ce am scris ca sa pot face corectiile, dar unele greseli chiar nu le vad sau altele pur si simplu le-am invatat gresit, fiindca ne place sau nu ne place si profesorii mai gresesc, chiar si cei de limba si literatura romana. Nu imi place sa fiu criticata, dar accept.... si accept fiindca stiu ca doar asa pot intrepta greselile.... si profit de acest "moment" sa-i multumesc doamnei respective si sa o asigur ca voi corecta si cele doua greseli, precum si pe cele urmatoare, fiindca nu ma indoiesc ca si pe viitor o sa-mi citeasca compozitiile ca sa-mi gaseasca greselile ortografice si fiindca referitor la continut nu a avut nimic de spus, nici de rau si nici de bine... m-as mira daca mi-ar spune ca le-a citit din interes, altul decat cel gramatical, interesul ei fiind mai mult fata de mesager, decat de mesajul in sine.

Stimabila doamna nu a fost singurul meu critic, dar a fost singura care nu avea nimic de spus despre continut.... sa fi inteles ca am scris doar asa ca pe un test de gramatica care trebuie corectat? Oare cei care ne critica se cred mai buni ca noi?

Si asa cum spuneam inainte fiecare are propria gandire, propria inteligenta si propriul talent.... daca unii prind mai repede matematica si altii filozofia, tot la fel unii fac greseli de scris, altii fac greseli de calcul.... chiar se spune ca este foarte usor sa inseli un filozof, cand vine vorba de bani.... exista o anecdota pe tema asta, demna de luat in seama. Incerc sa o reproduc din memorie:

Michelle Zevaco, scriitorul celebrului Pardalian, avea de primit o suma mare de bani, dupa lansare unuia din celebrele sale romanele. Librarul, un om smecher, vrea sa-l insele, stiind cat de distrat era celebrul scriitor, in materie de bani.... astfel ii scrie un cec in valoare de 1775 de franci, dar unde trebuia scrisa suma in litere ii trece doar 1075 franci, urmand ca ulterior la intelegere cu bancherul sa modifice si suma in cifre (probabil in vremurile acelea se admiteau corecturi). M.Zevaco, ia cecul se uita cu atentie la el si-i spune librarului: "Gresit!" si-i da cecul inapoi. Librarul speriat ia cecul si tocmai se pregatea sa-i scrie un alt cec, cu suma corecta scrisa si in cifre si in litere, cand M.Zevaco ii spune acestuia:

- Corect se scrie "omiesaptezecisicincidefranci" si nu "unamiesaptezecisicincidefranci".

Morala cred ca se intelege, cand esti prea preocupat de cum este scris si nu ce este scris, ai doar de pierdut.