Parintii nostri si-au pus speranta ca noi o vom duce mai bine ca ei, la fel cum bunicii nostri au sperat ca parintii nostri o vor duce mai bine sau cum strabunicii nostri au sperat ca bunicii nostri vor avea un trai mai bun.... si asa cred ca a fost din generatie in generatie, speranta ca urmasi vor avea o viata mai buna, ca nu vor fi coplestii de atatea griji.... si chiar daca fiecare generatie a mai "castigat" cate ceva la nivelul de trai, grijile nu au disparut, ba in unele privinte s-au accentuat si poate fiindca suntem prima generatie care a avut privilegiul sa fie mai informata ce se petrece in lume, suntem si mai nemultumiti de traiul nostru.
Vedem zilnic, lucruri de care am avea nevoie si nu ni le putem permite sau vedem lucruri care ne plac, dar la care nici n-avem voie sa visam... si cu toate acestea unii le au, (toata admiratia pentru ei ca au stiut cum sa le obtina). Ramane intrebare: "noi cei multi cum de nu stim, cum si unde sa muncim ca sa castigam suficent?".... tare ma tem ca raspunsul ar fi: "aia n-au muncit".... sau poate unii dintre ei chiar au castigat banii in mod cinstit, dar nedumerirea este aceiasi: "ce au prestat aia, de valoreaza asa mult si de ce munca mea nu poate sa-mi asigure nici macar un trai decent... si nu doar munca mea, ci munca a milioane de oameni din tara asta?".... si mi-a venit intrebarea asta, asa din senin, in urma unei stiri, conform careia un functionar in slujba statului a castigat anul trecut 1.800.000 euro (salariile pe cele 12 luni).... un singur om a castigat atata si doar unul.... omul asta este unicat, nu i-a dat nici numele si nici ce munca a prestat. Un roman obisnuit ar fi fericit sa castige 12.000 euro, adica sa aiba cel putin un salar de 1.000 euro pe luna, nu 150.000 cum are "unicatul"care bininteles, fiind functionarul statului, a fost platit si de mine si toata lumea platitoare de impozite, adica din putinul meu (in jur de 250 euro pe luna) imi permit sa dau o.035 euro in fiecare luna, unui salariat, care nici nu stiu ce face. Nu este singurul care trebuie platit, contribui la salarizarea a catorva mii de functionari publici si nu pot sa ma descurc pentru mine.... inteleg ca-mi permit un lux prea mare sa am atatia "anagajati" care lucreaza in folosul meu. Mai corect, nu eu singura imi permit.... noi romanii ne permitem sa aveam prea multi angajati in slujba noastra, care nu se sinchisesc sa ne dea nici o explicatie cum sunt gestionati bani platiti de noi ca impozite si taxe si care sar la "buzunarul" nostru sa-si asigure un trai bun... sau foarte bun. Cat timp le vom permite asta?
Nu se poate schimba nimic?
Daca ar exista o lege care sa le limiteze salarul in functie de veniturile populatiei, pe principiul: "suntem prea saraci sa ne permintem functionari de lux"?!.
Daca salarul minim pe economie este 600 de lei, salarul unui functionar in slujba statului sa nu depaseasca 600 de lei, fiindca nu-i asa? cum sa ofer un salar mai mare decat al meu.... sau hai sa fim generosi, sa aiba un salar de 1.200 lei, dar nu mai mare.... poate in felul asta vor fi mai realisti.
Cate generatii mai trebuie sa fie dezamagite, in tara asta? Buncii nostri s-au luptat pentru o tara libera, in care lumea sa beneficieze de bogatiile acestui pamant... s-au sacrificat degeaba? sau doar pentru cativa profitori? Parintii nostri au "strans cureaua" pentru a fi o tara independenta finaciar, probabil era o aberatie, un sacrificiu inutil... dar sacrificiul generatiei noastre cum se justifica?
Sa fie asta tara deceptiilor?
