Parintii nostri si-au pus speranta ca noi o vom duce mai bine ca ei, la fel cum bunicii nostri au sperat ca parintii nostri o vor duce mai bine sau cum strabunicii nostri au sperat ca bunicii nostri vor avea un trai mai bun.... si asa cred ca a fost din generatie in generatie, speranta ca urmasi vor avea o viata mai buna, ca nu vor fi coplestii de atatea griji.... si chiar daca fiecare generatie a mai "castigat" cate ceva la nivelul de trai, grijile nu au disparut, ba in unele privinte s-au accentuat si poate fiindca suntem prima generatie care a avut privilegiul sa fie mai informata ce se petrece in lume, suntem si mai nemultumiti de traiul nostru.
Vedem zilnic, lucruri de care am avea nevoie si nu ni le putem permite sau vedem lucruri care ne plac, dar la care nici n-avem voie sa visam... si cu toate acestea unii le au, (toata admiratia pentru ei ca au stiut cum sa le obtina). Ramane intrebare: "noi cei multi cum de nu stim, cum si unde sa muncim ca sa castigam suficent?".... tare ma tem ca raspunsul ar fi: "aia n-au muncit".... sau poate unii dintre ei chiar au castigat banii in mod cinstit, dar nedumerirea este aceiasi: "ce au prestat aia, de valoreaza asa mult si de ce munca mea nu poate sa-mi asigure nici macar un trai decent... si nu doar munca mea, ci munca a milioane de oameni din tara asta?".... si mi-a venit intrebarea asta, asa din senin, in urma unei stiri, conform careia un functionar in slujba statului a castigat anul trecut 1.800.000 euro (salariile pe cele 12 luni).... un singur om a castigat atata si doar unul.... omul asta este unicat, nu i-a dat nici numele si nici ce munca a prestat. Un roman obisnuit ar fi fericit sa castige 12.000 euro, adica sa aiba cel putin un salar de 1.000 euro pe luna, nu 150.000 cum are "unicatul"care bininteles, fiind functionarul statului, a fost platit si de mine si toata lumea platitoare de impozite, adica din putinul meu (in jur de 250 euro pe luna) imi permit sa dau o.035 euro in fiecare luna, unui salariat, care nici nu stiu ce face. Nu este singurul care trebuie platit, contribui la salarizarea a catorva mii de functionari publici si nu pot sa ma descurc pentru mine.... inteleg ca-mi permit un lux prea mare sa am atatia "anagajati" care lucreaza in folosul meu. Mai corect, nu eu singura imi permit.... noi romanii ne permitem sa aveam prea multi angajati in slujba noastra, care nu se sinchisesc sa ne dea nici o explicatie cum sunt gestionati bani platiti de noi ca impozite si taxe si care sar la "buzunarul" nostru sa-si asigure un trai bun... sau foarte bun. Cat timp le vom permite asta?
Nu se poate schimba nimic?
Daca ar exista o lege care sa le limiteze salarul in functie de veniturile populatiei, pe principiul: "suntem prea saraci sa ne permintem functionari de lux"?!.
Daca salarul minim pe economie este 600 de lei, salarul unui functionar in slujba statului sa nu depaseasca 600 de lei, fiindca nu-i asa? cum sa ofer un salar mai mare decat al meu.... sau hai sa fim generosi, sa aiba un salar de 1.200 lei, dar nu mai mare.... poate in felul asta vor fi mai realisti.
Cate generatii mai trebuie sa fie dezamagite, in tara asta? Buncii nostri s-au luptat pentru o tara libera, in care lumea sa beneficieze de bogatiile acestui pamant... s-au sacrificat degeaba? sau doar pentru cativa profitori? Parintii nostri au "strans cureaua" pentru a fi o tara independenta finaciar, probabil era o aberatie, un sacrificiu inutil... dar sacrificiul generatiei noastre cum se justifica?
Sa fie asta tara deceptiilor?
Din pacate adevarul e trist si doare al naibii de rau.Ce ai scris e adevarat si ma intreb de ce asa?Cand eram copil,parintii mei aveau si rate,cumparau de toate in casa,ma plimbau si mergeam si in tabere,in camara mamei erau destule pe rafturi,in limita a cat putea gasi,nu erau datori,nu se intrebau cum platesc toate cele la stat,etc.Acum sunt eu la casa mea,si ma uit ca eu nu pot face la fel:nu ne permitem sa ne luam o casa cu ce dobanzi bun bancile,in camara mea nu sunt mereu rezerve de toate cele care-i trebuiesc unei gospodine,platim la zi cele pt.stat,dar cu ce ramane nu sunt in stare sa fac ce facea mama mea...Si cand va veni si un bebe,ce-o sa facem? Ca viitorul care se vede este destul de gri,din pacate.Iar societatea are un ritm vertiginos de decadere.Corect,vorba ta, cate generatii trebuie sa mai treaca asa incat sa ajungem si oi sa gandim normal si sa facem ce trebuie?Probabil ca raspunsul ramane in categoria misterelor...
RăspundețiȘtergerebun articolul si punctul de vedere. pe undeva sunt de acord cu tine , dar..... dk stau si ma gandesc bine si eu sunt functionar, e adevarat platit din banii celorlaltzi. iti inteleg nemultzumirea dar as avea si eu cateva intrebari pt tine si anume: ce faci tu cand afara sunt gradele cu mult sub zero? ce faci tu noptzile? de sarbatori tu unde petreci? eu iti pot raspunde astfel: nu stiu ce sunt sarbatorile legale si liberul dat de stat. noptile mi'l e petrec la serv.,in timp ce tu dormi linistita in patutzul tau.cat despre gradele de afara numai comentez, caci nu conteaza ca sunt -10-15 grade afara sau +40 , eu trebuie sa fiu tot acolo: afara. deci.......
RăspundețiȘtergereparerea mea e sa nu gandim asa si sa nu generalizam.
Nu cred ca faci parte din randul angajatilor platitii cu sute de mii de euro pe luna. Daca s-a inteles ca sunt revoltata pe o clasa sociala sau pe toti angajatii in slujba statului, imi cer scuze. Nemultumirea mea se indreapta impotriva celor care ne dispretuiesc pur si simplu,care au aroganta sa se creada de zecii de mii de ori mai capabili, mai eficienti, mai inteligenti si mai harnici decat noi cei multi, care-i platim.
RăspundețiȘtergereNu am generalizat, chiar am precizat ca noi nu ne putem permite functionari asa "scumpi", speram sa se inteleaga.